Undeva în preajma sărbătorilor, anul trecut, că era Paște sau Crăciun, nu mai știu, am primit un plic la recepție, la HOSPICE. Expeditorul era din Câmpulung Moldovenesc, din orașul în care-am copilărit, așa că recunosc că m-am emoționat puțin. Înăuntru, două bancnote de 10 de lei, donație pentru HOSPICE. Așa plin de candoare mi s-a părut gestul, cineva care dona din puțin, pentru că la 500 de km distanță niște oameni aveau nevoie de ajutor. 20 de lei înseamnau poate prânzul pentru un copil internat, morfina pentru cineva pe care-l doare. 20 de lei făceau o diferență.
Doar că povestea nu se încheie aici, are binele niște căi tare frumoase și uneori se ascunde sub formă de coincidență. În plic era și un bilețel. Doamna respectivă, bibliotecară în Câmpulung, cumpărase o carte, de la un târg de prin Suceava. Direct de la autoare, autoare care i-a spus că-i face cadou cartea, dar dacă vrea, poate să facă o donație, să facă un bine mai departe. Doamna a ajuns înapoi acasă, a pus banii-n plic, a trimis la HOSPICE. Nu știu dacă scriitoarea i-a menționat numele meu sau dacă a văzut că cineva din Câmpulung e la HOSPICE. Oricum, eu nu împart același nume de familie cu mama, așa că numele meu nu i-a spus nimic.
E tare plină de candoare povestea și până aici, pentru că o bibliotecară și o scriitoare se întâlnesc din întâmplare, la mulți km de casa fiecăreia, și le leagă nu doar iubirea față de cărți, ci și dorința de a face bine. Plicul a ajuns la București, l-am deschis, am citit bilețelul. Scriitoarea era Carmen-Mușat Coman. Ne-am întâlnit acum câțiva ani la Gaudeamus, i-am citit cărțile, i le-am făcut cadou mamei, am primit la rândul meu cadou cărți de la Carmen Mușat-Coman. Tot atunci am căutat și Delia V. pe Facebook, nu îmi aduceam aminte cine e. O fi mic Câmpulugul, dar nu ne cunoaștem toți între noi. Apoi mi-a scris dumneaei: “Diana, am realizat (citind comentariile) că esti fiica Rodicai și-a lui Marian… Asa am dat de Rodica, si i-am dat Add… Am lucrat cu ea la Coop Deia, și te stiu/stiam de când te-ai născut… După „Revolutie”, am pierdut legătura cu Rodica… Stiam că e plecată din țară. Mă bucur că te-am cunoscut”.
Are binele niște căi tare frumoase de a se ascunde-n coincidențe.