Pe Clucerului 16, în zona 1 mai, e o magnolie mică, ca alte sute de magnolii de prin curțile din București, dar încă nu se scutură și e colorată, am zis s-o adaug pe hartă: bit.ly/HartaMagnolii 
Și cât îi făceam poze, m-am trezit cu un domn simpatic, costumat într-un fel de Charlie Chaplin cu baston și joben scorojit, care mă invită să poftesc în micul lui magazin de antichități și curiozități.
Domnul e Iulian Preda, negustor de artă, așa-și spune. Are 50 de ani și de o viață colecționează și vinde artă. Soția-i în prima linie, asistentă la ATI, iar domnul Preda ține prăvălia deschisă chiar dacă oamenii nu-i prea trec pragul acum, în pandemie. Dar nu se simte singur.
Pisica Mița-l urmează peste tot prin prăvălia cu aer de epocă și, dacă nu era pandemie, domnul Preda m-ar fi servit și cu un șerbet de casă. Uneori, ca să-i treacă de urât, vorbește cu artișii lui, ei îi țin companie. Are domnul Preda tablouri de Băncilă, Ion Pacea, Magdalena Radulescu, Hentia, Ignat Bednarik.
La etaj, după ce urci pe scările strâmte de lemn, intri într-un muzeu adevărat. Domnul Preda aprinde luminile, ca să văd mai bine toate frumusețile alea.
Nu trebuie să cumpăr nimic, îmi spune, doar să mă bucur de ce e acolo: statuete, pendule, tăvi de argint, mașină de scris, sfeșnice, sticlărie, lămpi, brizbrizuri, insigne, tablouri și sculpturi. Pisica Mița se simte-n elementul ei pe-un scaun vechi din mansarda ticsită. Îi plac domnului Iulian Preda pisicile alb cu negru, și Stelian Tănase a avut una și acuma există un tablou cu ea în magazinul de antichități de pe Clucerului.
Bastonul și jobenul, îmi spune domnul Preda, nu sunt doar pentru impresie artistică. Lumea-i zice că e Charlie Chaplin de România și adevărul e că domnului Preda îi place să facă oamenii fericiți, să-i vadă că râd. S-a născut printre artă, dar umorul e la fel e important pentru el. S-ar bucura tare mult să-i treacă pragul cât mai mulți oameni, că-n prăvălia lui se găsește câte ceva pentru fiecare.
