Acesta este un text mai vechi, scris de World Cancer Day, dar e la fel de actual în fiecare an. E despre un gest simplu, gratuit, care înseamnă un bine mare pentru cineva.

*** Acum 18 ani, i s-a spus să își abanoneze copilul, că nu va mai fi normal niciodată, să-l lase acolo, în spital, să se ducă acasă și să facă alții. Nu a renunțat și chiar dacă nu vede, nici nu aude, puiul de om simte fericirea. Și, când e între alți copii știe, pentru că zâmbește mai des și mai luminos decât o facem mulți dintre noi. Cel mai larg zâmbește când îl mângâie mami pe mână. Și chiar dacă nu o aude, știe că îi spune “haide, arată-i lui mami cum o iubești tu, așa, din ochi”. Și îi arată.

*** Copiii de la HOSPICE știu ce înseamnă distrofie musculară, tetrapareză spastică sau cancer. Copiii noștri cunosc realități pe care niciun copil nu ar trebui să le știe și nici măcar nu spun șoptit listele de diagnostice, așa cum mai facem uneori noi, oamenii mari. Mary a învățat să înșire spitale, diagnostice, tratamente. Dar știe și de șiocolășică, de înghețată imaginară cu aroma de pește, de ținut de mână și de cele mai calde îmbrățișări.

*** Prima oară când am vorbit cu nea Cristi la telefon, l-am rugat să ne ajute cu o filmare, l-am întrebat dacă vrea să fie imaginea campaniei de 3,5%. Mi-a răspuns cu „vă mulțumesc pentru că îmi permiteți să vă ajut”. M-a cam zăpăcit, cine mulțumește pentru că acceptă să ajute? M-am dumirit mai apoi, nea Cristi nu făcuse vreun exces de politețe, deși e printre cei mai calzi oameni din câți există. Așa ne mulțumea nea Cristi că avem încredere și-i dăm și lui puțin din încrederea asta în el. Campania avea să se întindă pe niște luni bune și după, 11 operații de cancer, nu se știe niciodată… Când ne-am văzut prima oară, m-a luat în brațe, mi-a povestit viața lui și mi-a spus că arăt ca o nepoată. M-am mai întâlnit cu nea Cristi cât a fost internat la HOSPICE, era cu asistentele care au rămas peste program doar ca să joace remmy cu el. Odată, l-am întrebat dacă are nevoie de ceva, dacă să-i aduc niște portocale sau orice, a doua zi am găsit eu pe birou o portocală de la nea Cristi. Când s-a externat, și-a luat porția de mâncare și-a ieșit șontâc, șontâc, să hrănească pisicile, un fel de petrecere de rămas-bun la care împărțea tot ce avea: o porție de mâncare.

Astăzi este Ziua Mondială a luptei împotriva cancerului, un prilej să ne amintim că nimeni nu ar trebui să fie singur în această luptă. E gratuit să faci bine și să îi ajuți pe cei care înfruntă diagnostice grele. Poți să redirecționezi 3,5% din impozitul pe care l-ai plătit deja statului către HOSPICE și să dai astfel o destinație concretă banilor tăi. Descarcă formularul sau completează-l direct pe ➡️ https://www.hospice.ro/3punct5hospice/ Binele se face simplu și nu te costă absolut nimic!