Cred că ar trebui să fac o rubrică separată cu liste. Adică o listă pe care să țin toate listele pe care le fac. Mnoah, în caz că nu era foarte evident, îmi plac mie împărțelile și rânduielile pe tot soiul de categorii și pentru că tocmai am dat o comandă de la Bringo, asta-i lista mea cu livratorii mei preferați. Acuma mi-am dat seama că au două lucruri în comun: meseria (dooooh) și predilecția pentru vocalele prelungite, mai ales când rostesc cuvântul “doaaaamnăăăăă”.

1. Asta-i o poveste mai veche, din lockdown, despre livratorul cu trollii:

M-a sunat azi livratorul de la Bringo, „doaaaaamnă, sărut-mânuțele, sunt la cumpărăturile dvs, nu au pătrunjel. Sau mărar. Una din astea de pe lista, dar vă iau eu din drum, nu vă faceți griji. Acuma mă întorc la cumpărături, dar vă sun la final, poate mai vreți ceva”.În trei minute sună iară, dar pe un ton mai spășit.

„Dooooaamnaaaă, sărut-mânuțele, tot eu. Dar sunt aici la paste și nu au ale dvs., că iar au golit rafturile, dar uitați că au tali… De astea, de la altă firmă, dar scrie în franceză, nu știu cum să le spun”. Nu e bai, dacă luați din alea e perfect. Alte trei minute, iar bâzâie telefonul. Livratorul și mai spășit. „Doaaaaamnă, sărut-mânuțele, tot eu. Mi-e și rușine să vă întreb, dar aș lua pentru nevastă…”.

Mă gândeam că cine știe ce oi fi comandat și mă înroșesc toată, că mai are lumea nevoi în semi-izolare. „Doamnă, de ce sunt magici bureții ăștia? Că scrie bureți magici și voiam să vă întreb dacă ați mai folosit, ca iau și eu pentru acasă, să îi fie la nevastă mai usor. Aaaa, păi si faianță? Sunteți o comoară, doamnă. Iau și eu magie pentru acasă. Dar nu pe bonul dvs, să nu vă faceți griji”. Aceeași poveste, peste câteva minute, iar telefonul.

„Dooooaamnaaaă, sărut-mânuțele. Mai doriți ceva? Că adăugăm, doamnă, și magie si orice”. Îl rog să nu uite de stickerele de trolli, că na, adult funcțional. Sună iar. „Dooooaamnaaaă, i-am zis la casă să îmi dea magneti, că ăsta e coș cu magie. Și mi-a dat mai multe pachetețe, doamnă, vi le aduc pe toate”. Comanda a venit și cu mărar, și cu pătrunjel, desi am plătit doar mărarul. Și un pumn de magneți. Și oricât am mustăcit eu la apelul cu tagliatelle, chiar scrie-n franceză pe pungă. Domnul Lucian m-a rugat să-i las o recenzie bună. I-am dat cinci steluțe, că tare mi-a fost dragă enegia lui, și-am zis să povestesc și aici, să nu mai trimit iar mesaje private către Bringo. Nu de alta, dar ultima oară când am făcut asta, le-am scris cât mi-e foame, că vreau să gătesc și comanda mea nu mai ajunge. Viață socială-n pandemie.

Livratorul Virgil. Așa-l chema, nu l-am botezat eu, chiar dacă eram în faza în care plantele, curcanii de la țară, jucăriile de pluș și pisicile găsite pe stradă primeau numele de Virgil

M-a sunat curierul de la Bringo, Virgil, că nu găsește pâinea pe care o voiam eu, dar îmi ia alta. Și nici iaurt de băut nu îi, dar poate vreau kefir. Pătrunjelul arată bine, verde și proaspăt, ca în grădina bunicilor, hai că l-a apucat nostalgia. Nu trebuie să cobor, urcă el, că am luat apică multă și să nu mă cocoșez. Dacă am uitat ceva, o ciocolățică, o înghețată, ceva să ne îndulcim zilele astea, să-i spun, că încă e în Carrefour și-mi aduce. Sau lasă, fără dulciuri, că a văzut ca am luat zaharină în loc de zahăr. Vinuț? Doar spirt să nu îi cer. Nici luna de pe cer să nu îi cer, nu de alta, dar e zi. M-am simtit bine, recunosc, că m-a tratat ca pe un adult care are voie la alcool, de obicei lumea la telefon mă confundă cu o fetiță de 10 ani, cred că de la vocea smiorcăită. Am avut viață socială astăzi. Și mi-a luat Bringo comanda din prima încercare.

Femeia sfătoasă, care a făcut un ocol mic să-mi cumpere ce aveam nevoie

Sună Bringo, o femeie amabilă, îmi place de ea, minus partea cu „domnă, doamnă”. E o problemă la comandă, nu găsește nicăieri lumânarea cu cifra 9. Eu o rog, că e important, cu 3 mai am una printr-un sertar, cu 9 nu. Rezolvă, stăm în telefon și povestim cât răscolește rafturile după 9. După câteva minute, învinsă și resemnată, concluzionează mai mult pentru sine: „doamna mea, da’ unul mai tânăr nu v-ați putut găsi?”. Pun mâna pe telefon, hahahahaha, hai să îți povestesc. Interlocutorul e impasibil, niciun ha din politețe, doar un oftat dezamăgit, urmat de un „da’ de ce nu i-ai zis să ia o lumânare cu cifra 6?”.

Bănuiesc că totuși e adevărat ce se spune, înțelepciunea vine cu vârsta. Oricum, doamna de la Bringo mi-a adus lumânări de la cofetărie, c-a zis că nu se îndură să lase sărbătoritul nesuflat.

Livratorul-bucătar și soiurile de cartofi

Asta e din seara asta, proaspătă. Tot Bringo, tot cu sunat, tot cu “doamnăăăă”. N-aveau cartofi din ăia de care voiam eu, dar oricum nu era bun soiul ăla, așa aflu. Curierul îmi recomandă alternative, acuma depinde ce gătesc, că mă poate ajuta cu sfaturi, e bucătar de meserie, da-n vremurile astea se descurcă și el cum poate. Eu vreau doar cartofi, nu prea mă interesează de care-s, doar că aflu că există cartofi pentru salată, care-s excelenți pentru… salată, există ăia pe care scrie că-s de copt, dar sunt mai degrabă de prăjit, că se pătrund repede și nu mănânci barabule crude, unii au coaja subțire, alții mai groasă, diferă și culoarea, și textura, că unii-s cremoși, alții făinoși. Deloc atenta la lecția culinară pe care-o primesc, am rămas la prima variantă, la cartofi pentru salată, chiar dacă eu îi vreau pentru prăjit. Dar mi-a fost rușine să-i spun.